Folosesc culori…nu droguri! Drogurile schimbă corpul, gândirea, temperamentul, viața. De la euforie la panică, de la dezamăgire la o falsă speranță, cei ce își descărcă problemele în încăperea sumbră a necunoscutului devin amicii fideli ai drumului neluminat. Pașii care nu mai sunt atât de exacți ca înainte, mișcările care devin parcă balansul necontrolat al corpului și neliniștea ce acaparează întreaga ființă însumează o mică parte a factorilor care transformă povestea mirifică a fiecăruia dintre noi într-una cu final nefericit. Depinde numai de noi să conturăm zi de zi curcubeul existenței noastre, și nu să îl acoperim cu fumul negru al slăbiciunii.

În primul rând, viața reprezintă picături de fericire, zâmbete nemărginite, comori ce abia așteaptă să fie deschise. Prietenia și iubirea completează perfect piesa de teatru pe care fiecare dintre noi o jucăm la un moment dat, iar barierele trecutului ne fac mai puternici și mult mai pregătiți pentru a deschide o următoare ușă. Cu toate acestea, tonuri gri îndrăznesc să intre în viața noastră, fie că le chemăm noi, fie că intră parcă neinvitate. Acestea sunt drogurile. Semnele timpurii ale acestui consum se regăsesc încă de la vârste fragede, precum treisprezece, paisprezece ani. Fie că este vorba de un anturaj ales eronat, fie curiozitatea specifică vârstei, cauzele nu trebuie să devină scuzele perfecte pentru înțelegere și acceptare.

apothecary-437743_1920

De exemplu, a paisprezecea pagină din cartea vieții unui cunoscut a întunecat și a subțiat restul filelor ce avea să le scrie în continuare. La vârsta de paisprezece  ani, granița dintre normalitate și pericol a fost încălcată și locuită forțat. Acest fapt nimicitor a fost posibil din cauza anturajului, sau mai bine zis a pionilor ce au reușit să transforme strălucirea și sinceritatea unor timizi și blânzi ochi căprui în furtună și dezlănțuirea răului și a nepăsării. Dependența nu a întârziat să apară, prietenii apropiați s-au distanțat deși au încercat să își pună amprenta pe acest moment inimaginabil, dorința de studiu, de cunoaștere și dezvoltare permanentă parcă a luat locul unui viitor ce pare mai mult de domeniul trecutului, iar familia s-a transformat într-un sloi de gheață ce nu va mai putea fi spart niciodată. Acest suflet influențabil a rămas singur, cei pe care îi credea aproape au plecat cu dorința arzătoare de a cunoaște oameni noi cărora să le prezinte viața și plăcerile ei din punctul lor de vedere. Școala evident că a rămas pe ultimul plan, iar familia sfâșiată de durere încearcă și în prezentul meu să readucă în viața lui culorile vii și pline de magie ale curcubeului, și să înlăture de la rădăcină negrul și tonurile de gri ce au încercat să ia locul luminii și a reușitei. Asociez drogurilor un negru absolut deoarece  acesta subliniază tăcerea totală, care poate duce la sfârșitul brusc al paginilor din romanul pe care fiecare dintre noi dorește să îl ducă la bun sfârșit. Suntem supuși multor încercări și pericole, însă credința și dorința de cercetare a celor mai minunate bogății ale vieții pot înclina balanța în favoarea lor fără a depune prea mult efort. Depinde de noi să colorăm tabloul destinului nostru prin culorile calde ce stau la baza existenței noastre, și tot de noi ține să combinăm negrul cu alte nuanțe preferate, astfel încât să realizăm perfecțiunea la care aspirăm. Fără droguri, putem simți parfumul suav al unei flori, putem înțelege semnificația unui răsărit minunat de soare, putem savura gustul unei picături de apa ce stă să cadă de pe frunza de un verde strălucitor.

În al doilea rând, viața reprezintă alegeri. Alegem unde să petrecem o minunată vacanță de care să ne amintim cu drag peste ani, alegem oamenii care ne stau alături și ne fac să radiem de fericire, alegem când să spunem te iubesc, când să luăm în brațe pe cineva și  când să spunem nu! Nu drogurilor! Nu unei vieți risipite, pe care nimeni nu ne-o va putea înapoia. Nu dezamăgirilor ce vor forma lanțul slăbiciunilor și al eșecurilor, ce va  trasa linii amăgitoare peste forma perfectă a curcubeului ce ne luminează calea. Culoarea este viața pe care o creionăm în stiluri proprii, cea care alungă ispitele și închide răul într-un loc pe al cărui drum nu vom merge niciodată. De exemplu, a cincisprezecea pagină din cartea vieții  aceluiași cunoscut ne face cunoștință cu cel mai bun prieten al său, amici de nedespărțit încă din copilărie. Jocul, prietenia sinceră, devotată și amintirile neprețuite l-au determinat să aleagă a nu intra în anturajul ce mirosea de la distanță a dezamăgire și a viitor întunecat. A încercat să își apropie prietenul de o viață, și să îl sfătuiască în a se îndepărta de acei oameni cărora nu le pasă de sufletul și bucuria inocentă ce se regăsea în acesta. Nu a reușit, s-a îndepărtat, însă prietenul său a căzut în golul amăgirii, fără a dori să își prindă amicul de mână, așa cum o făcea odată. În prezent, cel care a refuzat cu desăvârșire să se îndepărteze de căminul magic al familiei și al normalității este un om reușit pe toate planurile. Iubirea, respectul și normele pe care le consideră traseul călătoriei îndelungate ce o are de parcurs au făcut din el personajul principal și pozitiv al cărții destinului său. A ales să stea departe de tentațiile sfâșietoare, dar a încercat să își prindă tovarășul de drum de mână și să îl ridice către apogeu. Nu a reușit, însă trăiește cu mulțumirea și liniștea interioară că tabloul curcubeului l-a însoțit și nu a permis întunericului să îl înlocuiască.Drogurile au efecte secundare! Se cade pradă mult prea ușor maleficului din umbră, și se uită puritatea și simplitatea unui trai normal. De ce să spunem nu drogurilor? Pentru că sănătatea psihicului o include automat și pe cea fizică. Nu trebuie să fim personajele altui roman, ci trebuie să conturăm personalitatea și sufletul  propriei cărți pe care dorim să o scriem cât mai mult timp cu putință.

În concluzie, drogurile pornesc șirul neplăcerilor și al falselor speranțe. Transformă corpul, trasând pe chip numai tristețe și lacrimi, dar înlocuiește sufletul cu un ornament ce și-a îndepărtat trăirile emoționante, transformându-le în nimic. Depinde numai de noi dacă alegem să fugim pe cărarea întunecată, sau să ne plimbăm zâmbitori prin natura fermecătoare ce ne înconjoară. O răspundere adevărată este cea pe care o avem față de propria noastră gândire, căci adevărata victorie vine atunci când nu ne oprim să înflorim. Nu drogurilor! Ele îndepărtează sentimentele, slăbesc puterea, întunecă gândurile.Da vieții! Ea apropie cunoașterea, păstrează iubirea și îmbogățește liniștea.

 

Găsește CURCUBEUL ce privește intens către treptele vieții tale.Atinge-l! E cât se poate de real!

 

 

Advertisements